Pe bbè, no’ pe mmale

Lu magnà (manche troppe bbè, se une va bbè a vvedé), lu bbeve (quille seprattutte, seprattutte li più ggiovene), lu matteià (mo più de tutte che nu cellulare tra li mà), lu schepà (ma manche troppe, o manche troppe bbè, a sentì e guardà de qua e de llà), lu pallo (ma no’ come ’na vòdda, quanne ce stava ancora Custandì) o lu ballà (lli puoche che se sa ancora reggerà), lu i a spasse (quiste tante, facenne la vita commeda, più che sse pò), lu fa li spertive (quaccune esaggerate, quaccune iuste ’na nzegna).

Ecche quille che ogge ce piace tante.

Mene ce piace ’nvece de laverà. (Ah, dice che ogge lu lavore nen ce sta, nen se trova più? Quiste pure è vvere, specie se te firme a nn’Ascule. Ma me sa tante che ce s’è pure ammalate furia la fatica, o ce s’è magnate lu cervielle li atte, come ogne tante dice li più vecchie: tutte l’impiegate o li scritture vuleme fa; mèie ancora, tutte li pensionate, già a trenta o quarant’anne.)

Mene ce piace de pensà a nu demà.

PS Tante dice che è greve e cafone assai l’asculà; sfotte e pija pe lu cule a tutte, senza pietà, e quanne je reggira manche resparmia velene. Ma se lu stè a sentì bbè, spesse dice pe bbè, nen dice pe mmale.